|
ANDREI - Introducere - partea a 3 a
ANDREI - Partea a 4 a
Durerea cumplita l-a facut sa tresara... si s-a trezit, aproape acoperit de nisip. Dupa cateva clipe, isi reveni, realiza ca a fost un vis, dar durerea din picior era inca prezenta...
Incerca sa se ridice, dar simti ca ceva il opreste... ceva il tine de picior. Era reptila, care incerca sa-l traga sub nisip.
Cu o indarjire pe care numai pericolul i-o putea da, Andrei s-a rasucit si a lovit cu putere in ochiul reptile, care, din cauza durerii sau a "uimirii" ii dadu drumul pentru moment si se scufunda in nisip.
A fost nevoit sa treaca repede peste momentul de uimire, si sa uite de vis, pentru a evita un nou atac al "infometatului" animal. Dupa un moment pe care il folosi pentru a se orienta, Andrei see deplasa cat putu de repede in directia pe care o considera... spre padure. Merse destul de repede pentru vreo ora, iar visul din noaptea trecuta incepu sa-i "bantuie" gandurile. Cand considera ca s-a departat considerabil de zona periculoasa, urma firul visului, desi nu era convins ca e cea mai buna abordare...
Incepu sa sape si sa caute in nisip. Spre marea lui surprindere, dadu de o galerie. A largit intrarea si a patruns in interior, care insa nu se largea ca in vis, ci era atat de mare cat sa mearga tarasi prin ea. Insa, ca si in vis, gasi minerale verzi destul de repede, isi potoli foamea, si apoi se hotara sa renunte la deplasrea greoaie prin galerie, si reveni la suprafata.
Pana spre seara nu mai avu incidente, drumul fu monoton, dar il strabatu in ritm alert, cu rare opriri, pentru a se odihni sau pentru a mai sapa putin in cautarea mineralelor verzi, pe care intotdeauna le gasea cam la aceeasi adancime si distanta de locul in care incepea sa sape.
Trecu astfel si de aceasta zi, iar in urmatoarea zi, dupa amiaza, observa la orizont ceea ce astepta de mult...PADUREA.
Acest lucru era sigur, era padurea, dar cat mai avea de mers...
2008 05 14
| |
