ANDREI - Introducere - partea 1 Andrei mergea de patru zile prin desertul albastru, era infometat, dar stia ca mai are cel putin doua zile de rezistat pana la padure, doar cu acele cateva particule de minerale verzi pe care le gasise linga o stanca aparuta ca din senin in drumul sau. Protectia solara de pe corpul sau era in stare buna, ceea ce ii permitea sa se deplaseze fara probleme si pe timpul zilei. Stia ca mai are de infruntat si alte pericole in afara de lipsa hranei si de caldura naucitoare, dar principalul pericol, in mintea lui, era prezenta altor "calatori de ocazie" asemeni lui. Un punct intunecat la linia orizontului... o speranta... era tot ce avea nevoie pentru a se reface psihic, dar, ca un facut... acest punct nu aparea. Timpul trecea "pe langa el", dar nu in avantajul lui... - Unde este Carmen? - De ca am plecat de langa ea cand avea nevoie de mine? Intrebari la care nu gasea raspuns, dar care ii consumau din energie O lumina ciudata, la cativa metri in fata lui, ii atrase atentia: o reptila pregatita de atac, astepta apropierea victimei si in acel moment Andrei si-a dat seama ca victima era chiar el. S-a oprit din mers, si a fixat ochiul stralucitor al reptilei. A incercat sa gaseasca un obiect pe care sa-l foloseasca drept arma, dar a renuntat repede, nu avea nici o sansa sa gaseasca asa ceva aici... Solutia simpla, la care s-a gandit apoi, a considerat-o infantila initial, dar si-a propus sa o incerce si nu a fost rau deloc: s-a retras incet, fara a scapa din ochi privirea de gheata a reptilei. Cand a considerat ca a ajuns la o distanta sigura, a schimbat directia pentru a ocoli zona atacatorului. In acel moment, reptila s-a scufundat cu totul in nisip. Cauta in zadar sa observe miscari ale nisipului in acea zona, totul a ramas nemiscat. Cu riscul de a fi luat din nou prin surprindere, dar si cu speranta ca reptila a renuntat, si-a continuat drumul gandindu-se ca daca ar fi avut un bat, un cutit sau chiar o piatra, atacatorul s-ar fi putut transforma in victima, si acum Andrei ar fi avut ceva de mancare. Datorita acestui gand, inghiti ultimele particule de minerale verzi pe care le avea. Se simti mai puternic, dar nevoia de a manca incepea sa-l transforme din "calator de ocazie" in "vanator de ocazie". Noaptea se apropia cu repeziciune insa, asa ca vanatorul Andrei nu putea decat sa viseze la capturile de a doua zi, in nici un caz nu putea vana acum. Patul pe care-l folosi de aceasta data nu era cu nimic diferit de cele folosite in noptile trecute: nisipul albastru. 2008 04 10 ANDREI - Introducere - partea a 2 a
	Comentarii.... Nume: Varsta: ani Comentarii:
	Comentarii: User: MAMA - 54 ani Comentarii: 2008-05-23 --- E UN INCEPUT DE DRUM? O LATURA ASCUNSA A FIINTEI TALE!!!!! DRUM BUN!!! STRADUIESTE-TE....ITI UREZ MULT SUCCES!!!! R: Ce sa zic... ar fi si n-ar fi... o las doar... POVESTE....

	yo photo galery BRAN 2006